Brâncuși și refuzul plății operelor comandate de Arethia Tătărescu: gest artistic sau moral

În istoria artei moderne românești, legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București oferă o perspectivă revelatoare asupra modului în care arta, cultura publică și memoria colectivă se intersectează. Această conexiune nu este doar despre un artist și o operă, ci despre o comunitate care a construit un spațiu în care creația monumentală devine parte a identității locale și naționale.

Brâncuși și întâlnirea cu Arethia Tătărescu: între creație, memorie și Casa Tătărescu

Constantin Brâncuși, sculptorul care a redefinit conceptele de formă și esență în sculptura modernă, a avut parte de o revenire simbolică „acasă” prin intermediul Arethiei Tătărescu și al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene. Această colaborare a condus la realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu, o operă care transcende simpla reprezentare artistică și devine o expresie a memoriei și a coeziunii comunitare. Sprijinul oferit de Arethia Tătărescu, recomandarea ucenicei lui Brâncuși, Milița Petrașcu, și legătura cu Casa Tătărescu din București conturează un parcurs cultural și civic deosebit de relevant.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a Gorjului

Arethia Tătărescu, cunoscută mai ales ca soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu și președinte al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a fost o figură marcantă în promovarea valorilor culturale și sociale în Gorj. Formarea sa în Belgia și implicarea sa în educație și activități civice au fost fundamentale pentru crearea unei infrastructuri culturale solide. Prin eforturile sale, clădirea Muzeului „Alexandru Ștefulescu” a fost inaugurată în 1926, iar preocupările sale pentru patrimoniul local au inclus protejarea unor situri precum Peștera Muierii sau memoriale dedicate personalităților istorice. Această activitate constantă a creat un teren fertil pentru proiecte ambițioase, printre care se numără și ansamblul monumental de la Târgu Jiu.

Drumul către Brâncuși și rolul Miliței Petrașcu

În 1935, propunerea de a realiza un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial a fost înaintată mai întâi Miliței Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși și ea însăși o sculptoriță cu renume. Aceasta a recomandat ca lucrarea să îi fie încredințată maestrului său. Astfel, s-a creat o punte între inițiativa locală și creația artistică de nivel internațional, iar acceptarea lui Brâncuși s-a făcut cu o condiție aparte: renunțarea la plata pentru opera sa, transformând comanda într-un dar cultural. Această decizie reflectă o poziție morală și artistică care conferă proiectului o dimensiune specială, dincolo de un simplu contract comercial.

Ansamblul de la Târgu Jiu: o axă urbană și simbolică

Proiectul ansamblului monumental nu este doar o serie de sculpturi, ci și o intervenție urbanistică care transformă spațiul orașului. Calea Eroilor a fost trasată în linie dreaptă, cu sprijin financiar guvernamental și al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, care a asigurat fonduri pentru exproprieri. Pe această axă se aliniază Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Coloana Infinitului, fiecare element având o semnificație ritualică și simbolică profundă. La capetele acestei căi se află portalul și coloana care simbolizează recunoștința perpetuă, iar între acestea se află și Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, completând sensul memorial și spiritual al ansamblului.

Casa Tătărescu: un spațiu al memoriei vii și al continuității artistice

Casa situată pe Strada Polonă 19 din București, fostă reședință a familiei Tătărescu, funcționează astăzi ca un punct de legătură între trecut și prezent prin prezența lucrărilor Miliței Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși. Sculpturile integrate în mobilierul casei, precum o bancă și un șemineu, reflectă o continuitate a limbajului esențial brâncușian, adaptat însă la intimitatea unui interior. Astfel, Casa Tătărescu devine un spațiu în care numele Brâncuși, Milița Petrașcu și Arethia Tătărescu coexistă și se împletesc într-o poveste culturală care depășește granițele simplei biografii.

Ansamblul de la Târgu Jiu: cronologie și semnificații

• 1937: realizarea Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii
• 1938: turnarea și instalarea Coloanei Infinitului
• 27 octombrie 1938: inaugurarea oficială cu prezența sculptorului și slujbă religioasă

Fiecare element al ansamblului are o încărcătură narativă și simbolică precisă. Masa Tăcerii invită la reflecție și liniște, Poarta Sărutului marchează trecerea într-o zonă a memoriei comune, iar Coloana Infinitului încheie traseul cu o verticalitate repetitivă care exprimă ideea de recunoștință fără sfârșit. Această înlănțuire a formelor și a sensurilor creează o experiență care depășește esteticul singular, integrând arta în spațiul urban și în ritualul colectiv.

Moștenirea lui Brâncuși și statutul atelierului său

În ultimii ani de viață, Constantin Brâncuși a dorit ca atelierul său din Paris să rămână o operă totală, o lume în sine în care sculpturile, lumina și spațiul comunică o unitate artistică. Prin testament, atelierul a fost donat statului francez cu condiția reconstituirii sale. Acest gest subliniază importanța pe care Brâncuși o acorda spațiului de creație ca parte integrantă a operei, nu doar ca simplu loc de muncă.

Receptarea operei lui Brâncuși în România postbelică

În epoca realismului socialist, opera lui Brâncuși a fost marginalizată ca reprezentantă a unui formalism considerat „burghez”. Cu toate acestea, în 1956 a avut loc la București o expoziție personală care a marcat o redescoperire importantă, iar în 1964 Brâncuși a fost recunoscut ca geniu național. Această reevaluare a permis îngrijirea și conservarea ansamblului de la Târgu Jiu, care fusese amenințat de demolare în mai multe rânduri din motive ideologice.

Expoziția de la Timișoara și importanța dialogului cu publicul

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, desfășurată între 2023 și 2024 la Muzeul Național de Artă Timișoara, a reprezentat un moment de amploare în care publicul român a putut redescoperi opera sculptorului într-un context riguros și generos. Peste 130.000 de vizitatori au participat, iar evenimentul a fost susținut prin împrumuturi de la instituții prestigioase internaționale. Acest succes demonstrează relevanța constantă a lui Brâncuși și capacitatea operei sale de a genera interes și reflecție în rândul publicului contemporan.

Viitorul moștenirii brâncușiene: „Brâncuși 150” în 2026

Anul 2026 marchează 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși și este prilejul unor manifestări culturale organizate simultan în mai multe țări și continente. Proiectul „Brâncuși 150” include expoziții de gravură realizate de artiști români contemporani, reflectând modul în care moștenirea sculptorului continuă să inspire și să conecteze generații și spații diverse. Această celebrare subliniază faptul că opera lui Brâncuși nu este un patrimoniu static, ci o sursă vie de creație și dialog.