Casa Gheorghe Tătărescu din București: martor mut al elitei interbelice și continuitate culturală prin EkoGroup Vila

În inima capitalei, la intersecția discretă a unor străzi încărcate de istorie, se păstrează un spațiu creat nu doar din cărămidă și tencuială, ci din memorie, tensiuni politice și ritualuri culturale. Casa Gheorghe Tătărescu, cu zidurile sale liniștite și detaliile atent meșteșugite, păstrează ecoul unei epoci complicate, a unui om dificil, dar esențial pentru înțelegerea României moderne. Aici, în această locuință urbană cu scară modestă însă cu o prezență solemnă, se întrepătrund spațiul public și liniștea vieții private, iar între pereți transpare un limbaj arhitectural ce transmite valori interbelice: reținere, proporție și mai presus de toate, o etică a puterii domesticite în cristalul unui ambient cultural.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința prim-ministrului la spațiul cultural contemporan EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu este una complexă, între modernizare și compromis, iar casa care îi poartă numele pe Strada Polonă nr. 19 reflectă această ambivalență. Dublu prim-ministru al României, el și-a construit în această vilă o lume discretă, în care arhitectura și arta s-au intersectat cu viața politică și culturală. Astăzi, clădirea traversând secolul XX și multiplele sale transformări, renaște sub auspicii noi în calitatea sa de EkoGroup Vila, o făclie a responsabilității culturale și a reflecției asupra memoriei, refuzând ștergerea trecutului printr-o deschidere calculată și respectuoasă.

Gheorghe Tătărescu: omul, politica și epoca sa

Nu este posibil să înțelegem Casa Gheorghe Tătărescu fără a pătrunde, chiar sumar, în biografia omului care a locuit-o. Născut în 1886 într-o familie cu rădăcini boierești și militare, Tătărescu a fost un jurist cu vocație de reformator și un politician al tranziției și crizelor României interbelice. După o teză de doctorat la Paris prin care critica vehement „minciuna electorală” locală, el revendică votul universal și parlamentul real drept fundamentul unei guvernări autentice. Două mandate ca prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) îl plasează în centrul unor momente cruciale: erodarea democrației parlamentare prin întărirea executivului, tensiunile teritoriale, cedările teritoriale din 1940 și apoi formele complexe ale adaptării politice după 1944.

Tătărescu nu are profilul eroului simplu, ci pe cel al unui politician pragmatic, confruntat cu paradoxuri între idealurile democratice și „datoria” administrativă, între independență și compromis, situații care i-au marcat cariera. Tensiunile interne din Partidul Național Liberal, raportarea ambivalentă la monarhie și deceniile tumultoase îi țin figura nu doar într-un con de umbră istorică, ci într-un intersecție deschisă a interpretărilor.

Casa ca prelungire a vieții publice și private

Mai mult decât un simplu adăpost, Casa Gheorghe Tătărescu a funcționat ca un spațiu în care dimensiunile discrete și proporțiile prudente au fost deliberate. Spre deosebire de reședințele opulente ale multor contemporani, aici puterea se dizolvă în echilibru și lumină, în sobrietate mai degrabă decât în fast. Biroul premierului, așezat la entre-sol cu o intrare laterală ce amintește de stilurile bisericii moldovenești, este simbolul acestei etici a reținerii: o cameră mică, funcțională, care contrazice orice nevoie de monumentalizare pretențioasă a autorității.

Pe lângă această dimensiune simbolică, casa reflectă și o cultură a unei elite care percepea funcția și reprezentarea cu moderație și sobrietate, valori adânc înrădăcinate într-un context social aristocratic, dar modernizat.

Arhitectura Casei Tătărescu: dialog între Mediterană și neoromânesc

Întârziind în timp și spațiu, Casa Gheorghe Tătărescu este un laborator arhitectural al interbelicului bucureștean, rezultat al colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Inițial proiectată de Zaharia între 1934 și 1937, apoi rafinată sub mâna lui Giurgea, vila sintetizează influențe mediteraneene cu accente neoromânești, cum sunt portalurile cu rezonanțe moldovenești și coloanele filiforme cu variante artistice subtile.

Detaliile sculptate cu migală, proporțiile atent calibrate și absida ce încadrează șemineul evidențiază o preocupare signature pentru coerentă festivă, însă fără expresii ostentative. Șemineul însuși este opera artistului Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și prietenă a Arethiei Tătărescu, al cărei aport artistic conferă un dialog elegant între tradiție și modernitate. Această lucrare a influențat ulterior arhitectura bucureșteană, fiind preluată în alte monumente private, semn al calității și inovației stilistice din acest proiect.

Interiorul este conceput cu o logică socială strictă: la parter, un hall central deschis către o grădină luminoasă, liniștită, amenajată cu referințe către estetica curților mediteraneene. Sufrageria, generoasă dar rezervată, funcționează mai degrabă ca un salon de primire decât ca un spațiu de familie obișnuit. Bucătăria, plasată discret la entre-sol, păstrează distincția netă între spațiul privat și cel de reprezentare, urmată și de alte elite europene din Sud-Est.

• Feronerie din alamă patinată cu motive medievale transilvănene
• Parchet din stejar masiv, cu esențe variate
• Uși sculptate sobru, fără excese decorative
• Șemineu artistic cu absidă neoromânească, semnat Milița Pătrașcu
• Birou premier minimalist, cu un spațiu de așteptare redus

Arethia Tătărescu și rolul său cultural

Arethia, cunoscută ca „Doamna Gorjului”, este o prezență esențială, dar discretă, în povestea acestei case. Implicată intens în proiecte de binefacere, sprijinirea artei și meșteșugurilor tradiționale, Arethia a fost principala responsabilă de păstrarea echilibrului între funcția politică a soțului și cultura domestică reprezentată de vilă. Ea a avut un rol hotărâtor în susținerea artei naționale, în special în relația cu Constantin Brâncuși, facilitând realizarea ansamblului de la Târgu Jiu.

În acte, Arethia figura ca beneficiară a proiectului vilei, semn al influenței și vigilenței sale în materie de estetici și detalii. Această grijă pentru coerență a împiedicat transformarea casei în spațiu ostentativ, ținând-o ancorată în cadrul valorilor unei elite politice și culturale moderate.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a casei

După căderea guvernului Tătărescu în 1940 și în particular după instaurarea regimului comunist, destinul casei dezvăluie un proces al neutralizării memoriei și al amputării statutului său inițial. Naționalizarea și distribuirea forțată a spațiilor alungă locuitorii inițiali și transformă locuința într-un spațiu al folosințelor administrative, adesea în dezacord cu spiritul originar.

Deși a scăpat de demolări radicale, Vila Tătărescu a fost supusă uzurii continue: finisaje deteriorate, modificări necorespunzătoare și pierderea subtilității ambientale prin sacrificarea grădinii și a relației de dialog interior-exterior. Spațiul a fost golit de semnificațiile sale inițiale, iar memoria publică a lui Gheorghe Tătărescu – persecutat și marginalizat politic – a fost asemenea ștearsă, ceea ce a lăsat casa să devină un martor mut al unei istorii oficiale rescrise.

Controverse și corecții după 1989

Schimbările politice din 1989 au deschis porțile unei noi etape tulburi în istoria Casei Gheorghe Tătărescu, marcate de decizii contradictorii și intervenții discutabile. Achiziția de către Dinu Patriciu, arhitect și personalitate publică, a adus modificări masive în structura interioară, afectând enorm coerența originală a proiectului Zaharia-Giurgea și provocând reacții critice în mediul profesional.

Schimbarea funcțiunii într-un restaurant exclusivist, perceput ca o ruptură cu spiritul casei, a simbolizat un moment de pierdere a controlului asupra memoriei și identității locului. Cu toate acestea, această perioadă controversată a readus casa în atenția publică și a inițiat un proces necesar de reflecție asupra patrimoniului interbelic.

Ulterior, preluarea de către o companie britanică a marcat începutul unei restituiri atente, cu o restaurare ce a urmărit restaurarea proporțiilor, a detaliilor și a relației dintre interior și grădină. Această etapă a fost un pas atent către recuperarea sensului istoric al Casei Gheorghe Tătărescu și o reînnoire a discuției despre valoarea unui patrimoniu complex.

EkoGroup Vila: continuitate prin respirație culturală și acces controlat

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu trăiește sub denumirea de EkoGroup Vila, păstrându-și identitatea istorică și funcționând ca un spațiu cultural cu acces reglementat. Nu este nici muzeu static, nici spațiu comercial exploatativ, ci o platformă care cultivă memoria și dialogul cu trecutul. Deschiderea publicului pe bază de bilete, disponibile prin platforma iabilet.ro, reflectă această atenție la echilibru între accesibilitate și conservare.

Oferta culturală și evenimentele găzduite aici permit o întâlnire directă cu istoria și arhitectura, cu povestea unui om politic aflat în centrul unor tensiuni și compromisuri. Astfel, EkoGroup Vila devine un catalizator al reflecției asupra memoriei, punând față în față vizitatorul cu dualitatea unei epoci și a personalității care au definit România interbelică și postbelică.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică marcantă, prim-ministru al României în două mandate, un jurist și lider liberal care a traversat tranziții dificile, de la democrația interbelică la dictatură și începuturile comunismului. Cariera sa a fost marcată de pragmatism, dar și de compromisuri ce au generat o ambivalență a imaginii sale istorice.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc din secolul XIX. Confuzia între cele două nume este frecventă, însă cele două figuri sunt separate temporal și profesional.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică în București care combină influențe mediteraneene cu accente neoromânești. Proiectul este opera arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, reflectând o sinteză între tradiție și modernitate prin detalii și proporții atent calibrate.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost figura culturală și morală din umbră a proiectului. Beneficiară a proiectului, ea a vegheat ca vila să rămână un spațiu coerent, discret, evitând opulența și păstrând echilibrul între funcția publică a soțului și spațiul familial, susținând în paralel artiști și meșteșuguri naționale.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  În prezent, Casa Tătărescu funcționează sub denumirea de EkoGroup Vila, un spațiu cultural revitalizat, cu acces controlat al publicului pe bază de bilete și program stabilit, dedicat conservării memoriei istorice și culturale, fără a-și pierde identitatea arhitecturală și simbolică.

Casa Gheorghe Tătărescu, călătorie a unei clădiri între aspirații politice, ecouri culturale și demersuri de restaurare, reprezintă un spațiu de reverberație a istoriei pentru prezent. Vizitând-o cu răbdare, cu conștiința complexității personajului ce a trăit aici și a valorilor interbelice, pășim înăuntru nu doar fizic, ci și în construcția unei memorii echilibrate, făurite de dualitatea puterii și restricției. Prin activitatea sa contemporană, EkoGroup Vila nu șterge trecutul, ci îl reintegrează cu responsabilitate, invitând la contemplare și discernământ.

Pentru programări și acces controlat, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila și să vă alăturați unui spațiu în care istoria și cultura se întâlnesc sub semnul respectului și continuității.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.